Au participat la studiu cincisprezece sportivi antrenați (≈80% bărbați), cu vârste între 23 și 45 de ani. Toți participanții aveau o experiență de cel puțin trei ani de antrenament structurat constant. Sportivii proveneau dintr-un background sportiv mixt, incluzând discipline de anduranță, hibride și antrenamente funcționale de intensitate ridicată.

Rezultatele indică îmbunătățiri semnificative ale eficienței aerobice submaximale în grupul Stamox comparativ atât cu grupul de control, cât și cu produsele comerciale pe bază de sfeclă roșie disponibile pe piață.

Participanții au fost împărțiți în trei grupuri (n=5 pe grup): un grup cu suplimentare Stamox, un grup de control fără suplimentare și un grup de comparație care a consumat produse comerciale pe bază de sfeclă roșie. Acesta a fost un studiu intern aplicat privind performanța, utilizând un design de intervenție pre-post.

Toți participanții au efectuat testul de efort cardiopulmonar pe o bicicletă Assault folosind un protocol de creștere a intensității de 1 minut până la epuizare voluntară.

Testarea a fost realizată înainte și după intervenție în condiții constante. Datele privind schimbul de gaze au fost colectate și analizate folosind sistemul de analiză metabolică PNOE.

Pragurile ventilatorii (VT1 și VT2) au fost determinate automat folosind algoritmii software-ului PNOE.

Perioada de intervenție a durat patru săptămâni.

Grupul Stamox a consumat suplimentul patentat derivat din sfeclă roșie conform instrucțiunilor producătorului, așa cum sunt indicate pe ambalajul produsului. Grupul de control nu a consumat niciun supliment.

Grupul de comparație de pe piață a consumat produse pe bază de sfeclă roșie disponibile comercial. Participanții și-au menținut antrenamentul sportiv specific obișnuit pe toată durata perioadei de intervenție. Nu au fost impuse alte restricții dietetice sau de suplimentare.

Grupul Stamox a demonstrat îmbunătățiri constante ale FatMax și VT1, indicând o eficiență aerobă submaximală crescută și o utilizare îmbunătățită a oxigenului la intensități scăzute și moderate.

Aceste adaptări sunt în concordanță fiziologică cu îmbunătățirile mediate de oxidul nitric în perfuzia musculară și eficiența mitocondrială. Modificările în VT2 au fost modeste în toate grupurile, aliniindu-se cu așteptările pentru intervenții de scurtă durată care vizează adaptări periferice.

Pentru sportivii de anduranță și hibrizi, îmbunătățirile în FatMax și VT1 pot conduce la o eficiență mai mare în timpul antrenamentelor și competițiilor de durată lungă.

Schimbările observate sugerează beneficii potențiale pentru durabilitatea aerobă, calitatea antrenamentului și performanța sustenabilă, mai degrabă decât pentru output-ul maxim acut.

Acest studiu a fost realizat ca o investigație aplicată internă cu un eșantion mic. Antrenamentul și aportul alimentar nu au fost strict controlate, iar respectarea protocolului a fost autogestionată. Rezultatele trebuie interpretate ca fiind indicative, nu definitive, și necesită investigații suplimentare controlate.

A fost un studiu aplicat intern cu un eșantion limitat. Totuși, îmbunătățirile observate în FatMax, VT1 și VO₂ max sunt în concordanță cu mecanismele bine cunoscute ale nitraților alimentari – creșterea biodisponibilității oxidului nitric, îmbunătățirea fluxului sanguin (perfuzia musculară) și eficiența mitocondrială – care sunt larg documentate în literatura științifică sportivă privind suplimentarea cu sfeclă roșie.

Toți participanții au oferit consimțământ informat înainte de testare. Studiul a fost realizat ca o evaluare internă a performanței, fără aprobarea unui comitet extern de etică.