În cadrul studiului au participat cincisprezece sportivi antrenați (≈80% bărbați), cu vârste cuprinse între 23 și 45 de ani. Toți participanții aveau o experiență de cel puțin trei ani de antrenament structurat și consecvent. Sportivii proveneau dintr-un spectru sportiv variat, incluzând discipline de anduranță, antrenamente hibride și antrenamente funcționale de mare intensitate.

Rezultatele indică îmbunătățiri semnificative ale eficienței aerobe submaximale în grupul Stamox, comparativ atât cu grupul de control, cât și cu produsele comerciale pe bază de sfeclă roșie.

Participanții au fost repartizați în trei grupuri (n=5 per grup): un grup care a primit suplimentare cu Stamox, un grup de control fără suplimentare și un grup de comparație care a consumat produse pe bază de sfeclă roșie disponibile în comerț. Acesta a fost un studiu intern aplicat privind performanța, utilizând un design de intervenție pre-post.

Toți participanții au efectuat teste de efort cardiopulmonar pe un Assault Bike, folosind un protocol de creștere progresivă cu trepte de 1 minut, până la epuizare voluntară. 

Testarea a fost efectuată înainte și după intervenție, în condiții constante. Datele privind schimbul de gaze au fost colectate și analizate utilizând sistemul de analiză metabolică PNOE.

Pragurile ventilatorii (VT1 și VT2) au fost determinate automat folosind algoritmii software-ului PNOE.

Perioada de intervenție a durat patru săptămâni.

Grupul Stamox a consumat suplimentul brevetat pe bază de sfeclă roșie conform instrucțiunilor producătorului, indicate pe ambalajul produsului. Grupul de control nu a consumat niciun supliment.

Grupul de comparație de pe piață a consumat produse pe bază de sfeclă roșie disponibile în comerț. Participanții și-au menținut antrenamentele obișnuite specifice sportului pe parcursul perioadei de intervenție. Nu au fost impuse controale suplimentare privind dieta sau suplimentele.

Grupul Stamox a demonstrat îmbunătățiri constante ale FatMax și VT1, indicând o eficiență aerobă submaximală sporită și o utilizare îmbunătățită a oxigenului la intensități scăzute și moderate.

Aceste adaptări sunt în concordanță fiziologică cu îmbunătățirile mediate de oxidul nitric ale perfuziei musculare și eficienței mitocondriale. Modificările VT2 au fost modeste în toate grupurile, în conformitate cu așteptările pentru intervenții de scurtă durată care vizează adaptările periferice.

Pentru sportivii de anduranță și cei care practică discipline hibride, îmbunătățirile la FatMax și VT1 se pot traduce printr-o eficiență mai mare în timpul antrenamentelor și competițiilor de lungă durată.

Modificările observate sugerează posibile beneficii pentru rezistența aerobă, calitatea antrenamentului și performanța sustenabilă, mai degrabă decât pentru performanța maximă acută.

Acest studiu a fost realizat ca o investigație aplicată internă, cu un eșantion de dimensiuni reduse. Antrenamentul și aportul alimentar nu au fost strict controlate, iar respectarea protocolului a fost gestionată individual. Rezultatele trebuie interpretate ca indicative, nu definitive, și justifică realizarea unor cercetări controlate suplimentare.

Acesta a fost un studiu aplicat intern, cu un eșantion limitat. Cu toate acestea, îmbunătățirile observate la FatMax, VT1 și VO₂ max sunt în concordanță cu mecanismele bine stabilite ale nitraților alimentari — creșterea biodisponibilității oxidului nitric, îmbunătățirea fluxului sanguin (perfuzia musculară) și eficiența mitocondrială — documentate pe larg în literatura de specialitate din domeniul științei sportului privind suplimentarea cu sfeclă roșie.

Toți participanții și-au dat consimțământul informat înainte de testare. Studiul a fost realizat ca o evaluare internă a performanței, fără aprobarea unui comitet de etică extern.