Articol original redactat de Dr. Alyssa Bianzano, Universitatea din Heidelberg, aprilie 2025
1. Introducere
Rădăcinoasa Beta vulgaris rubra a atras recent multă atenție ca aliment cu efecte benefice asupra sănătății. Este bine cunoscută pentru efectele sale antioxidante, antiinflamatoare și de protecție vasculară, demonstrate clar în mai multe studii in vitro și in vivo pe oameni și animale.
În special ca abordare nutrițională pentru a contribui la gestionarea bolilor cardiovasculare și a cancerului, aceasta a devenit tot mai populară. În studiile pe oameni, suplimentarea cu sfeclă roșie a redus tensiunea arterială, a atenuat inflamația, a prevenit stresul oxidativ, a menținut funcția endotelială și a restabilit hemodinamica cerebrovasculară. În plus, mai multe studii au stabilit că suplimentarea cu sfeclă roșie este eficientă pentru îmbunătățirea performanței sportive. (1)
În special, reducerea inflamației ar putea reprezenta o oportunitate majoră de a extinde utilizarea sfeclei roșii în domeniile prevenirii și modulării.
Acest articol prezintă efectele benefice ale sfeclei roșii asupra organismului uman și potențialul extraordinar pe care aceasta l-ar putea avea în mai multe boli cauzate de inflamația cronică.
2. Chimia sfeclei roșii
2.1 Compuși potențial bioactivi
Efectele benefice ale Beta vulg. asupra sănătății sunt atribuite în mare măsură compușilor săi bioactivi.
În special datorită conținutului ridicat de nitrați anorganici. Nitratul în sine nu este considerat un mediator al unei funcții fiziologice specifice; efectele benefice sunt mai degrabă legate de reducerea sa la oxid nitric (NO). Reducerea la nitrit are loc după absorbție și intrarea în ciclul enterosalivar; se presupune că 25% din nitrat intră în acest ciclu. Bacteriile salivare reduc nitratul salivar la NO. Totuși, nitritul salivar este reabsorbit în circulație prin stomac și apoi metabolizat în NO. (1)
Sfecla roșie este una dintre puținele legume care conțin un grup de pigmenți cu activitate biologică intensă, cunoscuți sub numele de betalaine. Numeroase studii au raportat o capacitate antioxidantă și antiinflamatoare ridicată în modele in vitro și in vivo pe animale, stimulând interesul pentru o posibilă utilizare a sfeclei roșii în patologii clinice caracterizate prin stres oxidativ și inflamație cronică (în BII/SII, astm, sindromul oboselii cronice, boli hepatice, artrită, Alzheimer, Parkinson, BCV, DZ, BCR).
Betalainele pot fi împărțite în betacianine, precum betanina și izobetanina, și betaxantine, precum vulgaxantina I &II și indicaxantina. (1)
În plus, în Beta vulg. se regăsește o anumită cantitate de carotenoide, acizi ascorbici și compuși fenolici, precum flavonoide, acizi fenolici și amide fenolice. (1)
2.2. Beneficiile betalainelor
Betalainele au prezentat în modele in vitro o reducere semnificativă a moleculelor inflamatorii, precum ciclooxigenaza-2 (COX-2), sintaza inductibilă a oxidului nitric (iNOS) și citokinele inflamatorii IL-6 și IL-8. (7)
Modelele in vivo au arătat o reducere a apoptozei cerebrale la persoanele care au urmat o dietă bogată în grăsimi, după patru săptămâni de tratament oral cu indicaxantină. Acest efect poate fi explicat prin reducerea expresiei genelor proapoptotice și creșterea expresiei genelor antiapoptotice, prin diminuarea neuroinflamației ca urmare a scăderii expresiei genelor și proteinelor proinflamatorii și prin atenuarea stresului oxidativ prin reducerea speciilor reactive de oxigen (ROS) și a speciilor reactive de azot.
Privite în ansamblu, betalainelor, în special betaninei și indicaxantinei, le sunt atribuite efecte antioxidante și antiinflamatoare puternice, vizând mecanisme-cheie precum reducerea ROS, suprimarea citokinelor proinflamatorii și modularea căilor asociate apoptozei. (7)
2.3 Structura chimică a compușilor din sfeclă
Capacitatea antiradicalică a betaninei este explicată prin structura sa chimică, care conține grupări hidroxil și legături nesaturate în inelul benzenic. Betanina previne deteriorarea oxidativă a proteinelor prin inhibarea nitrării aminoacidului tirozină. (7)
3. Efecte benefice asupra sănătății
3.1 Antioxidant
S-a demonstrat că sfecla este un aliment funcțional cu funcție biologică antioxidantă, datorită betalainelor sale (betaină) și altor compuși fenolici. Capacitatea antiradicalică a betaninei este explicată prin structura sa chimică. (7)
Studiile oferă dovezi că sfecla roșie este o sursă remarcabilă de antioxidanți, care asigură o protecție semnificativă a componentelor celulare împotriva oxidării in vitro și, mai important, și in vivo. (1)
3.2 Antiinflamator
Datele mai multor studii demonstrează, în modele in vivo, că pigmentul bogat în betalaină, obținut din Beta vulgaris, reduce producția mediatorilor inflamatori TNF-a și IL-1ß. De asemenea, betalainelor limitează efectele lipopolizaharidei în macrofagele derivate din măduva osoasă. LPS activează NF-kB și crește nivelurile IL-1ß și TNF-a. (7)
În concluzie, betalainelor din sfecla roșie, în special betaninei, li se poate atribui reducerea inflamației prin inhibarea căii de semnalizare NF-kB și prin reducerea ROS ca urmare a activării căii factorului nuclear eritroid 2 asociat (Nrf2)/elementului de răspuns antioxidant (ARE). (8)
Pietrzkowski et al. au arătat în studiul lor că, într-un context terapeutic, capsulele orale bogate în betalaină reduc durerea și inflamația la pacienții cu osteoartrită. După o perioadă de peste 10 zile și suplimentarea zilnică cu cel puțin 35 mg de două ori pe zi, pacienții au prezentat niveluri serice mai scăzute de interleukină-6 (IL-6), factor de necroză tumorală alfa (TNF-a) și o inhibare semnificativă a activității a două chemokine: oncogenă reglată alfa (GRO-alfa) și expresia regulată la activare a celulelor T normale (RANTES). (9)
Capacitatea antiinflamatoare a sfeclei pare, de asemenea, să îmbunătățească vasodilatația dependentă și independentă de endoteliu la nivelul antebrațului pacienților cu sindrom Raynaud. (11)
3.3 Microbiomul intestinal
Calvani et al. au arătat că ingestia sucului de sfeclă roșie a determinat o abundență mai mare a bacteriilor cu efecte benefice bine cunoscute, inclusiv Akkermansia, Oscillospira, Prevotella, Roseburia, Ruminococcaceae și Turicibacter, comparativ cu placebo. De asemenea, au evidențiat niveluri semnificativ mai ridicate de nicotinat fecal și trimetilamină. (6)
4. Tratament posibil
4.1 Sindromul intestinului iritabil (SII)
SII este o tulburare funcțională a sistemului gastrointestinal, cauzată de modificarea căilor intestin-creier.
Mecanismele posibile ale disfuncției axei intestin-creier sugerează că, în cazul unora dintre subgrupuri, perturbarea primară a intestinului ar putea fi cauza subiacentă.
Printre mecanismele subiacente care ar putea duce la sindromul intestinului iritabil se numără factorii genetici, modificările postinfecțioase, infecțiile cronice și tulburările microbiotei intestinale. Perturbarea microbiomului intestinal duce adesea la inflamație mucoasă de intensitate redusă, activare imună și permeabilitate intestinală modificată. Anomaliile metabolismului serotoninei și modificările funcției cerebrale ar putea fi factori primari sau secundari. (4)
Alte dovezi implică, de asemenea, inflamația intestinală, răspunsul citokinic și microbiomul intestinal, care afectează mai întâi intestinul și apoi duc la modificări cerebrale în SII. (4)
Dar unele studii au arătat și că factori psihosociali precum abuzul în copilărie și tulburarea de stres posttraumatic sunt asociați cu dezvoltarea SII la vârsta adultă. Se știe că stresul crește activarea imună prin intermediul citokinelor proinflamatorii și al NF-kB.
Ambii factori psihosociali sunt, de asemenea, cunoscuți pentru că promovează un fenotip proinflamator prin sensibilizarea sistemelor factorului de eliberare a corticotropinei și dereglarea axei HPA. De asemenea, o axă HPA hiperreactivă ar putea contribui la hipersensibilitatea viscerală, întâlnită frecvent și la pacienții cu SII. (5)
Anxietatea și tulburările de dispoziție sunt, de asemenea, factori de risc bine stabiliți pentru dezvoltarea SII postinfecțios, prezentând un risc similar celui asociat unui episod sever de gastroenterită infecțioasă. Cercetările ulterioare asupra tulburărilor de dispoziție au evidențiat persistența inflamației sistemice și a neuroinflamației.
Studiile de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională efectuate la pacienții cu SII au evidențiat un răspuns crescut la stimulii viscerali, cu activarea mai intensă a cortexului cingulat anterior, a cortexului prefrontal și a talamusului ca răspuns la distensia rectală. Aceste răspunsuri par, de asemenea, să fie modulate de anxietate și depresie. (5)
Nivelurile crescute de interleukină-6 (IL-6) și interleukină (IL-8), observate la pacienții cu SII, afectează metabolismul triptofanului și duc la o funcționare anormală a sistemului serotoninergic (5-HT). Funcționarea anormală a sistemului 5-HT este asociată cu modificarea motilității intestinale și cu o sensibilitate mai mare la durerea nociceptivă, simptome pe care le întâlnim frecvent la pacienții cu SII. (5)
De asemenea, probele fecale ale pacienților cu SII și diaree au prezentat cantități crescute de citokine precum interleukina 1β, interleukina 10, TNFα și interleukina 6. De asemenea, concentrația acestor citokine părea să fie asociată cu frecvența și severitatea durerii. (5)
De asemenea, observăm o suprapunere între SII și colita ulcerativă și boala Crohn, în cazul cărora s-a demonstrat că tratamentul cu anti-TNFα îmbunătățește funcția senzorială viscerală și biasurile de atribuire pozitivă. Aceasta reprezintă o dovadă suplimentară că procesele inflamatorii intestinale afectează procesarea centrală a informațiilor. (5)
4.2 Afecțiuni de sănătate mintală
Osimo și colab. au constatat niveluri sanguine semnificativ crescute de CRP, IL-3, IL-6, IL-12, IL-18, sIL-2R și TNF-a la pacienții cu depresie, cu dimensiuni medii spre mari ale efectului. Aceste rezultate au rămas valabile în analizele de sensibilitate pentru predictorii psihiatrici și de stil de viață, influența asimetriei, influența studiilor de calitate scăzută și biasul de publicare. (13)
De asemenea, Li și colab. au identificat în cea mai recentă analiză sistematică și meta-analiză a lor o serie de biomarkeri inflamatori și imunologici variați. Aceștia sunt semnificativ diferiți la adolescenții cu depresie comparativ cu martorii sănătoși. (16)
CRP este unul dintre cei mai bine studiați markeri inflamatori din domeniul medicinei. Niveluri mai ridicate de CRP au fost identificate în mod constant în mai multe studii, inclusiv longitudinale, privind depresia.
Aceasta precedă adesea debutul bolii, sugerând că inflamația ar putea fi o cauză, nu doar o consecință a bolii.
În sprijinul acestei ipoteze, o analiză de randomizare mendeliană a eșantionului UK Biobank a constatat că IL-6 și CRP sunt probabil legate cauzal de depresie.
În plus, s-a constatat că nivelurile periferice crescute de CRP se corelează cu nivelul acesteia în sistemul nervos central, existând o corelație puternică între CRP-ul plasmatic și cel din LCR. (13)
TNF-α este una dintre principalele citokine proinflamatoare.
Este produsă de celulele dendritice și macrofage, care produc IL-6 și IL-12 în timpul infecțiilor acute. Creșterea TNF-α, IL-6 și IL-12 în episoadele depresive actuale evidențiază natura sistemică a stării inflamatorii, deoarece prezintă similarități cu reacția imună la o infecție activă. (13)
Mai multe studii privind IL-6 și CRP/hsCRP au identificat asocieri predictive între nivelurile markerilor și răspunsul la tratament. Studiile au constatat că nivelurile inițiale erau asociate cu un răspuns mai bun la compuși cu proprietăți antiinflamatoare cunoscute, precum infliximabul și ketamina.
De asemenea, diferitele subtipuri ale tulburării depresive majore prezintă diferențe în profilurile lor inflamatorii, precum IL-6 și IL-1β în cazul depresiei melancolice și CRP în cazul depresiei non-melancolice. (14)
Studiile au arătat, de asemenea, că inflamația crescută la copii și adolescenți este asociată cu un risc mai mare de depresie ulterior. Dovezile sugerează că citokinele inflamatorii din creier pot modifica structura și funcționarea creierului prin alterarea neurotransmisiei, a funcției hipocampului, a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale și a sistemului simpatic.
Acestea pot duce la modificări ale cogniției și pot provoca simptome depresive. (15)
Aceste rezultate confirmă că depresia acută este o stare proinflamatorie și susțin ipoteza conform căreia creșterile markerilor inflamatori în depresie se datorează unei deplasări spre dreapta a distribuției markerilor imunitari. (13)
Și acestea prezintă o asociere bidirecțională între depresie și stările proinflamatorii, detectabilă încă din primele etape ale vieții. (15)
5. Biodisponibilitatea
Pentru ca o componentă alimentară să fie considerată benefică pentru sănătate, aceasta trebuie să fie biodisponibilă in vivo.
Observăm o biodisponibilitate ridicată a nitratului anorganic alimentar din sfecla roșie și există rapoarte privind o absorbție de aproape 100% în urma digestiei. (1)
Deoarece reducerea nitratului la nitrit este mediată de anumite bacterii salivare, scuiparea salivei sau utilizarea unor tratamente antibacteriene orale, precum apa de gură, poate diminua conversia nitrat-nitrit. (1)
Gradul de absorbție a betalainelor este mai puțin clar. Măsura în care betalainele sunt metabolizate și transformate structural în metaboliți secundari nu a fost încă caracterizată, însă acest aspect ar trebui luat în considerare la examinarea biodisponibilității lor. (1)
Studiile sugerează că unii dintre compușii activi din sfeclă se pierd sau se degradează în timpul gătirii și procesării. La nivel conceptual, tratamentul termic, expunerea la agenți bacterieni, acidifierea, condițiile de depozitare și tratamentul în atmosferă modificată pot afecta compoziția fitochimică. (3)
Există mai mulți factori care afectează negativ stabilitatea betalainelor, inclusiv temperatura ridicată, lumina, oxigenul, valorile extreme ale pH-ului, ionii metalici și activitatea ridicată a apei.
În special degradarea termică reprezintă o provocare majoră în lucrul cu produsele pe bază de betalaine. Betacianinele își pierd stabilitatea la temperaturi de peste 60 °C, în timp ce betaxantinele o pierd deja la temperaturi de peste 40 °C. În timpul depozitării, produsele pe bază de betalaine par să prezinte o stabilitate mai mare la temperatura camerei.
În ceea ce privește pH-ul, betalainele sunt în general stabile în intervalul 3–7. Condițiile alcaline le afectează negativ.
Principala provocare în utilizarea betalainei în industrie este instabilitatea lor la acești factori de mediu.
Tehnicile de încapsulare și adsorbție sunt alternative promițătoare pentru a depăși aceste limitări și a îmbunătăți stabilitatea compușilor bioactivi. (7)
Factorii care îmbunătățesc stabilitatea betalainilor includ acidul ascorbic, acidul izoascorbic și agenți chelatori precum acidul citric și EDTA. De asemenea, ß-ciclodextrina și glucozoxidaza ar putea fi eficiente prin absorbția apei libere și îndepărtarea oxigenului dizolvat. (12)
De asemenea, derivații de betanină generați ar putea influența puternic bioactivitățile produselor din B. vulgaris și pot fi utilizați în diverse aplicații alimentare, cu noi potențiale de promovare a sănătății și proprietăți colorante. (12)
Studiile au arătat o rată de absorbție mai scăzută, datorată transportului epitelial redus, pentru betalainii din sfecla roșie comparativ cu betalainii din alte surse, precum fructul de cactus. Un studiu recent sugerează că ratele mai scăzute de absorbție sunt cauzate de diferențele dintre matricile alimentare. Acest lucru sugerează că biodisponibilitatea betaninei poate fi mai scăzută după consumul de sfeclă roșie comparativ cu alte surse de betanină. (3)
Deși există dovezi privind eficacitatea biologică a betalainilor in vivo, în general aceștia par să aibă o biodisponibilitate foarte scăzută, ceea ce le-ar putea afecta potențialul terapeutic. Prin urmare, este esențial să se țină cont de faptul că interacțiunile dintre substanțele care alcătuiesc matricea naturală pot influența biodisponibilitatea betalainilor din sfecla roșie. (7)
Un studiu in vitro care a utilizat celule Caco-2 a arătat că indicaxantina și betanina sunt absorbite prin epiteliul intestinal, dar în moduri diferite. În timp ce indicaxantina urmează o cale care nu depinde de transportorii membranari, betanina este limitată de aceștia, ceea ce îi reduce absorbția. Absorbția indicaxantinei este mai eficientă, iar biodisponibilitatea sa este mai mare. Absorbția indicaxantinei nu a fost afectată de matricea alimentară, spre deosebire de cea a betaninei. (7)
Un studiu efectuat pe voluntari umani a arătat că nivelurile betalainilor au atins un vârf în plasmă după prima săptămână de consum de suc de sfeclă roșie fermentat și în urină după a doua săptămână de consum al sucului. Acest lucru ar putea sugera că betalainii trec posibil printr-o biotransformare secvențială. (7)
Un alt studiu a observat că o proporție mare de betacianine din sfecla roșie a suferit fragmentare, inclusiv deglucozilare și decarboxilare, în tractul gastrointestinal. În plus, se pare că diverse bacterii intestinale sunt implicate în transformarea intestinală, ceea ce înseamnă că ar putea exista variații individuale semnificative. (7)
6. Concluzie
Dovezile in vivo și in vitro demonstrează că betalainii pot reduce inflamația. Deoarece vizează cu succes diferite căi implicate în procesul inflamator, aceștia prezintă potențial pentru tratarea diverselor boli asociate cu fiziopatologii inflamatorii, precum sindromul colonului iritabil.
Pe baza datelor colectate, sfecla roșie pare a fi un aliment care promovează sănătatea, cu diverse efecte benefice. Deși datele sunt promițătoare, trebuie încă să explorăm, prin studii clinice ample, efectul sfeclei roșii asupra bolilor inflamatorii cronice, precum sindromul colonului iritabil, artrita etc. Cu toate acestea, datele colectate indică în mare măsură faptul că suplimentarea cu sfeclă roșie reprezintă o intervenție alimentară economică, puternică și naturală într-un cadru clinic.
În ceea ce privește biodisponibilitatea, pare esențială crearea unui produs încapsulat pentru suplimentare, în cadrul unui proces de producție monitorizat cu atenție, în special în ceea ce privește căldura aplicată în timpul producției. De asemenea, pare foarte importantă evaluarea factorilor care ar putea afecta absorbția în mod pozitiv sau negativ și încercarea de a-i exclude sau de a-i adăuga în procesul de suplimentare.
Dacă produsul este preparat în mod corespunzător, în condiții stricte, și administrat pacientului în mod adecvat, consider că suplimentarea cu betalaină într-un cadru clinic are un potențial excelent. Aceasta ar putea influența medicina modernă într-un mod sustenabil, deoarece am putea trata cauza bolii, nu doar simptomele, și, de asemenea, am putea preveni boala într-un mod economic și cu riscuri extrem de reduse.
Sfecla roșie conține și FODMAP-uri, care pot intensifica simptomele în cazul unor subgrupuri de persoane cu SII, însă este discutabil dacă cantitatea conținută într-un extract de sfeclă roșie are vreun efect asupra simptomelor SII. Totuși, ar putea fi benefică evaluarea potențialului suplimentelor asociate pentru a facilita digestia și a îmbunătăți absorbția compușilor bioactivi.
În plus, ar putea exista un potențial în prevenirea tulburărilor de sănătate mintală sau în reducerea simptomelor acestora.
Principalul motiv pentru potențialul ridicat al suplimentării cu sfeclă este lipsa unor medicamente care să trateze cu succes afecțiunile inflamatorii cronice și să le prevină. Până în prezent, există puține sau chiar nicio posibilitate de a trata cauza subiacentă sau mecanismele acestor boli. De obicei, terapia se bazează pe reducerea simptomelor într-o măsură mai mult sau mai puțin eficientă.
Pe măsură ce incidența tulburărilor de sănătate mintală și a altor afecțiuni inflamatorii, precum SII, continuă să crească, ceea ce stimulează interesul pentru nutriția și medicina sustenabile și naturale, pare a fi momentul perfect pentru a veni cu soluții promițătoare pentru nevoile medicale ale unei anumite părți a populației.
7. Surse
Beneficiile potențiale ale suplimentării cu sfeclă roșie pentru sănătate și în cazul bolilor, Clifford și colab., Nutrients, apr. 2015, doi: 10.3390/nu7042801
Impactul matricei produselor din sfeclă roșie și al variabilității interindividuale asupra biodisponibilității betacianinelor la om, Wiczkowski și colab.,
Biodisponibilitatea plasmatică a nitraților și betaninei din Beta vulgaris rubra la om, Clifford și colab., Eur J Nutr., feb. 2016, doi: 10.1007/s00394-016-1173-5
Fiziopatologia sindromului intestinului iritabil, Holtmann și colab., The Lancet, octombrie 2016, DOI: 10.1016/S2468-1253(16)30023-1
Rolul inflamației în sindromul intestinului iritabil (SII), Qin Xiang Ng și colab., J Inflamm Resp., sept. 2018, doi: 10.2147/JIR.S174982
Consumul de suc de sfeclă roșie a influențat pozitiv microbiota intestinală și inflamația, dar nu a îmbunătățit rezultatele funcționale la adulții cu COVID de lungă durată: un studiu pilot controlat randomizat, Calvani et al., Clinical Nutrition, decembrie 2024
Betalainele: o analiză narativă a mecanismelor farmacologice care susțin potențialul nutraceutic în beneficiul sănătății, Martinez et al., Foods, noiembrie 2024, https://doi.org/10.3390/foods13233909
Vezicule derivate din mitocondrii și profiluri inflamatorii ale adulților cu COVID de lungă durată cărora li s-a administrat suc de sfeclă roșie: analiză secundară a unui studiu controlat randomizat, Marzetti et al., Int J Mol Sci., ianuarie 2025, doi: 10.3390/ijms26031224
INFLUENȚA EXTRACTULUI BOGAT ÎN BETALAINĂ ASUPRA REDUCERII DISCONFORTULUI ASOCIAT CU OSTEOARTRITA, Pietrzkowski et al., 2007, https://scholar.google.com/scholar_lookup?journal=New. Med.&title=Influence of betalin-rich extracts on reduction of discomfort associated with osteoarthritis&author=Z. Pietrzkowski&author=B. Nemzer&author=A. Spórna&author=P. Stalica&author=W. Tresher&volume=1&publication_year=2010&pages=12-17&
(10) Aplicarea terapeutică a betalainelor: o analiză de sinteză, Madadi et al., Plants, septembrie 2020, doi: 10.3390/plants9091219
(11) „Învinge” răceala cu sfeclă: suplimentarea cu suc de sfeclă roșie îmbunătățește fluxul sanguin periferic, funcția endotelială și statusul antiinflamator la persoanele cu fenomen Raynaud, Shepherd et al., J Appl Physiol., iulie 2019, doi: 10.1152/japplphysiol.00292.2019
(12) Dehidrogenarea betacianinelor în extracte încălzite, bogate în betalaină, de sfeclă roșie (Beta vulgaris L.), Sutor-´Swiezy et al., Int J Mol Sci., ianuarie 2022, doi: 10.3390/ijms23031245
(13) Markerii inflamatori în depresie: o meta-analiză a diferențelor medii și a variabilității la 5.166 de pacienți și 5.083 de persoane de control, Osimo et al., iulie 2020, Brain Behav Immun., doi: 10.1016/j.bbi.2020.02.010
(14) Markerii inflamatori și rezultatul tratamentului în depresia rezistentă la tratament: o analiză sistematică, Yang et al., octombrie 2019, Journal of Affective Disorders, https://doi.org/10.1016/j.jad.2019.07.045
(15) Depresia și inflamația în rândul copiilor și adolescenților: o meta-analiză, Colasanto et al., decembrie 2020, Journal of Affective Disorders, https://doi.org/10.1016/j.jad.2020.09.025
(16) Diferențele dintre depresia adolescenților și grupurile de control sănătoase în biomarkerii asociați proceselor imune sau inflamatorii: o analiză sistematică și meta-analiză, Li et al., februarie 2025, Psychatry Investig., doi: 10.30773/pi.2024.0295
Cumpără Pulberea noastră de sfeclă roșie, astăzi, și îmbunătățiți-vă performanța
