La studiu au participat cincisprezece sportivi antrenați (≈80% bărbați), cu vârste cuprinse între 23 și 45 de ani. Toți participanții aveau cel puțin trei ani de antrenamente structurate și constante. Sportivii proveneau dintr-un spectru variat de discipline sportive, inclusiv sporturi de anduranță, antrenament hibrid și antrenament funcțional de mare intensitate.

Rezultatele indică îmbunătățiri semnificative ale eficienței aerobe submaximale în grupul Stamox, comparativ atât cu grupul de control, cât și cu produsele comerciale pe bază de sfeclă roșie.

Participanții au fost repartizați în trei grupuri (n=5 per grup): un grup cu suplimentare Stamox, un grup de control fără suplimentare și un grup de comparație care a consumat produse pe bază de sfeclă roșie disponibile în comerț. Acesta a fost un studiu intern de performanță aplicată, folosind un design de intervenție pre-post.

Toți participanții au efectuat teste de efort cardiopulmonar pe o bicicletă Assault Bike, folosind un protocol de creștere progresivă cu intervale de 1 minut, până la epuizare voluntară. 

Testarea a fost efectuată înainte și după intervenție, în condiții consecvente. Datele privind schimburile gazoase au fost colectate și analizate folosind sistemul de analiză metabolică PNOE.

Pragurile ventilatorii (VT1 și VT2) au fost determinate automat folosind algoritmii software-ului PNOE.

Perioada de intervenție a durat patru săptămâni.

Grupul Stamox a consumat suplimentul brevetat pe bază de sfeclă roșie conform instrucțiunilor producătorului, indicate pe ambalajul produsului. Grupul de control nu a consumat niciun supliment.

Grupul de comparație cu produsele disponibile pe piață a consumat produse pe bază de sfeclă roșie disponibile în comerț. Participanții și-au menținut antrenamentele obișnuite, specifice sportului, pe parcursul perioadei de intervenție. Nu au fost impuse controale dietetice sau suplimentare adiționale.

Grupul Stamox a demonstrat îmbunătățiri constante ale FatMax și VT1, indicând o eficiență aerobă submaximală sporită și o utilizare îmbunătățită a oxigenului la intensități scăzute și moderate.

Aceste adaptări sunt compatibile din punct de vedere fiziologic cu îmbunătățirile mediate de oxidul nitric la nivelul perfuziei musculare și al eficienței mitocondriale. Modificările VT2 au fost modeste în toate grupurile, conform așteptărilor pentru intervenții de scurtă durată care vizează adaptările periferice.

Pentru sportivii de anduranță și cei care practică discipline hibride, îmbunătățirile FatMax și VT1 se pot traduce printr-o eficiență mai mare în timpul antrenamentelor și competițiilor de lungă durată.

Modificările observate sugerează beneficii potențiale pentru rezistența aerobă, calitatea antrenamentului și performanța sustenabilă, mai degrabă decât pentru performanța maximă acută.

Acest studiu a fost realizat ca o investigație aplicată internă, cu un eșantion de dimensiuni reduse. Antrenamentul și aportul alimentar nu au fost controlate strict, iar respectarea protocolului a fost gestionată de participanți. Rezultatele trebuie interpretate ca indicative, nu definitive, și justifică investigații controlate suplimentare.

Acesta a fost un studiu aplicat intern, cu un eșantion limitat. Cu toate acestea, îmbunătățirile observate în FatMax, VT1 și VO₂ max sunt în concordanță cu mecanismele bine stabilite ale nitraților alimentari - creșterea biodisponibilității oxidului nitric, îmbunătățirea fluxului sanguin (perfuzia musculară) și eficiența mitocondrială - documentate pe scară largă în literatura de specialitate din domeniul științei sportului privind suplimentarea cu sfeclă roșie.

Toți participanții și-au dat consimțământul informat înainte de testare. Studiul a fost realizat ca o evaluare internă a performanței, fără aprobarea unui comitet de etică extern.